CE ESTE TRANSUMANISMUL? (II)

10:33, 25 februarie 2019 | Cărți | 677 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Lucien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații” (16)

În zilele noastre, mișcarea transumanistă este transnațională și dispune de susținere puternică. Departe de a fi grupusculară și limitată la cultura geek, ea este pe cale să se constituie într-un adevărat lobby politico-economic cu ramificații tentaculare. O vedem cum începe să construiască pasarele cu grupurile de presiune deja existente și hegemonice, pro-israelian (pinkwashing), LGBT, farmaceutic, precum și cu complexul militaro-industrial, mai ales în domeniul NBIC, acronim pentru disciplinele convergente care sunt nano și biotehnologiile, inteligența artificială și științele cognitive (a se vedea Recherche& Développement militaire, DARPA, Pentagon, pentru a pune la punct noile arme și ”soldatul viitorului”).

Și deoarece obiectivul acestor rețele de influență este întotdeauna de a se alia împotriva inamicului comun, ființa umană, ele își adună forțele pentru a-și asigura mijloacele de a exercita o veritabilă teroare intelectuală și pentru a-și dicta capriciile instituțiilor juridice. Nu încape nici o îndoială că vom vedea cum în curând vor apărea legi antiumane ce înaintează mascate sub pretextul moral de a lupta împotriva ”transumanofobiei” și pentru egalitatea uman/transuman. De vreme ce a fost anunțată această revărsare de ură antiumană (delictul imaginar de homofobie creat de Sarkozy în 2004 nu a fost decât un preludiu), sunt deja în curs diferite reflecții privind noul statut juridic al animalelor pentru ca acesta să fie apropiat de cel al oamenilor, așa încât să se estompeze discriminările ”speciste”, considerate la fel de grave precum cele rasiste.[1] ”Dreptul roboților” ce constă în a acorda mașinilor personalitate juridică ce le-ar permite să exercite teoretic drepturi și îndatoriri comparabile cu cele ale oamenilor este de asemenea în plină dezvoltare. Un jurist ca Alain Bensoussan vorbește astfel foarte serios despre un drept al roboților care să respecte principiile etice : ”Dacă reflecția etică nu trebuie să fie ocultată, mai ales în ce privește robotica humanoidă sau cu formă animală, ea nu poate să țină loc elaborării unui corpus de reguli juridice susceptibile de a redefini noțiunile de persoane și de identitate persoanlă și de a încadra relațiile persoană fizică – persoană robot.”[2] Iar avocatul Anthony Bem pune serios întrebarea Ce statut juridic pentru roboți ? : ”Prima etapă a instaurării unui drept al roboților presupune să li se acorde acestora din urmă un veritabil statut juridic. Altfel spus, ar fi vorba de a le recunoaște o personalitate juridică, adică de a le permite să aibă o identitate proprie și o existență juridică cu drepturi și obligații.”[3]

Înlocuirea oamenilor cu roboți pentru a efectua sarcini mecanice este în curs de mult timp, dar Comisia Europeană a făcut un pas înainte cu proiectul PETROBOT, ce prevede încredințarea către roboți a unor sarcini de control de securitate ce presupun o adevărată expertiză: ”(…) scopul este de a elabora roboți care să poată să se substituie ființelor umane pentru a inspecta cuvele sub presiune și rezervoarele de stocare întrebuințate pe larg în industria petrolului, gazului și a petrochimiei.”[4] Perspectivă de șomaj uman în plus, dar deoarece retorica antiumană constă în inversarea sistematică a raporturilor de forță, anume oamenii sunt cei acuzați de oprimarea roboților. Curând vom avea asociații ”SOS, roboți bătuți” …

Discriminarea pozitivă a roboților pentru a le acorda mai multe drepturi decât oamenilor se va face după modelul juridic și societal încercat și testat al discriminării pozitive a pretinselor ”minorități”: preferință față de străini în detrimentul naționalilor în cadrul antirasismului, preferință pentru handicapați în raport cu cei valizi în cadrul anti-discriminării persoanelor cu handicap, preferință față de animale în raport cu ființele umane în cadrul anti-specismului, etc. Sub pretextul protecței minorităților este vorba de fapt de a li se acorda mai multe drepturi decât majorității, deci de a reconstitui un adevărat regim de privilegii, deci o oligarhie a minorităților care va fi justificată moral prin lupta împotriva discriminărilor. Aceste noi legi antiumane nu vor fi populare, iar voturile parlamentarilor prin care acestea să treacă vor fi trucate, așa ca în cazul ”căsătoriei homo”. Aceste legi vor rămâne deci proiecte de lege, nevotate și deci ilegale, dar vor fi aplicate totuși cu forța, ceea ce ne va face să intrăm în zona unui veritabil fascism al ”minorităților”.

Fuzionarea tuturor grupurilor de presiune antiumane într-un singur front comun se va face deci sub biciul unor texte precum A Cyborg Manifesto – Science, Technology and Socialist-Feminism în the Late Twentieth Century, de Donna Haraway, sau al unor inițiative precum colocviul internațional intitulat The Israeli Presidential Conference – Facing Tomorrow, care se ține din 2008 la Ierusalim. Lista vorbitorilor îi include pe Sergueï Brin (2008), Raymond Kurzweil (2009), Jacques Attali (2008, 2009, 2012), iar ediția din 2013 a fost numită The Human factor. Sergueï Brin este unul din cei doi cofondatori, împreună cu Larry Page, ai Google, unde ei ocupă acum funcțiile de director tehnic și de PDG. Ei l-au recrutat în 2001 pe Eric Schmidt, astăzi președinte executiv, care a fost invitat la conferința grupului Bilderberg din 2013. Cei trei convertiți la transumanism l-au angajat în 2012 pe Raymond Kurzweil, papa noii religii, ca să consolideze și mai mult capacitățile celebrului motor de căutare și ale extensiei sale Google Zeitgeist, creier informatic ce revelă marile tendințe ale stării de spirit mondiale pornind de la miliardele de cuvinte cheie introduse în căutare an de an.

Informatizarea societății, ca să cităm celebrul raport al lui Alain Minc și al lui Simon Nora din 1978, nu se oprește în înaintarea ei. Introducerea de cipuri electronice pentru șeptelul uman, pentru a i se asigura trasabilitatea completă prin intermediul componentelor RFID (sau altele) se realizează încet, dar sigur. Vănătoarea de oameni este deschisă, iar capcana riscă să se închidă cu tot cu noi. O conștientizare colectivă, însoțită de reacții militante de aceeași amploare ca Manif pour tous sau Zilele retragerii din școală (JRE) lansate de Farida Belghoul, este deci necesară. Devine tot mai urgent să reflectăm la constituirea unui front general de apărare a omului, o federație de organizații care să adune oameni de toate originile și obediențele pentru a apăra natura umană comună împotriva tuturor tentativelor de a o extermina sau de a o reduce la sclavie.

 

                        (va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,