Câteva aspecte economice 3 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , în curs de apariție)

08:33, 20 august 2018 | Cărți | 510 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

{…}Ceea ce înseamnă că economia și-a schimbat sensul. Riscul nu mai valorează nimic. Dacă există o știință pe care economia de piață o împinge înspre un punct de culme, aceasta este știința câștigului mecanic, garantat, așa cum este el garantat de monopolul tehnic sau de o poziție privilegiată.

Condiția sa de eficiență este minciuna. Trișarea. Sau iluzia. Atunci când mașinăria de produs dorință este în funcțiune, cine mai vorbește de egalitate de informare, cine se gândește la arbitraj rațional, cine mai visează la concurență pură și perfectă? Ipoteza clasică a cunoașterii perfecte pe care fiecare consumator o are despre produsul sau serviciul la care face recurs pentru că dispune de informații ce îi permit să gândească că preferințele sale raționale vor fi mai bine satisfăcute prin produsul sau serviciul pe care îl alege, că el cântărește și compară informații, nu este doar eronată, este și grotescă – la fel de grotescă precum teoriile concurenței pure și perfecte între firme care în realitate își creează propriile piețe și inventează dorința clienților lor prin campanii de marketing.La fel de grotescă precum ideea conform căreia prețul este expresia desăvârșită a întregii informații disponibile; prețul este o informație dramatic de sărăcăcioasă, până la punctul în care distrugerea resurselor vitale este contabilizată ca o îmbogățire, până la punctul în care lichidarea diversității speciilor vegetale și animale sporește cifra de afaceri a industriașilor ce operează cu materie vie – până la moarte și mai ales până în punctul în care acumularea financiară nelimitată a devenit factorul prim de recesiune, de faliment și de sărăcire pentru cea mai mare parte din oameni. Atât de zadarnică precum teoria dorinței mimetice care subordonează fiecare achiziție, fiecare dorință, unui model, unui terț pe care l-am imita, l-am depăși, l-am da la o parte (și al cărei inconvenient este că nu e irefutabilă: dacă cumpăr modelul pe care îl poartă cutare star, atunci imit acel star; dacă nu îl cumpăr, tot îl imit!). Totul e mai simplu, și mai grotesc. Cumpăr, deci exist. Achizițiile mele îmi spun – nu; achizițiile mele sunt identitatea mea. Afirmația: « Omul nu este decât ceea ce face » a lui Malraux s-a degradat în « omul nu este decât ceea ce cumpără »(suntem la reduceri!). În societatea individului, care este societatea creșterii, actorul central nu mai este producătorul – ce cuvânt depășit! –, ci consumatorul{…}.

Traducere de Ruxandra Iordache    

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,