Un marș FĂRĂ FRICĂ de Dumnezeu

12:18, 19 mai 2018 | | 6258 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

”Dragul meu, aiștia n-au nici frică de Dumnezeu, nici rușine de oameni”, – spunea bunica mea Alexandra când vedea pe cineva care sfidează bunul simț și deraiază din tradiția noastră de oameni întregi la fire și deprinși cu ordinea veche de când lumea. Din nefericire, vorba asta înțeleaptă se potrivește pe de-a-ntregul cu scamatoriile șocante ale grupului de scandalagii, care se erijează în apărători ai noii doctrine obligatorii pentru ”lumea civilizată”. Adică, acea lume care s-a rupt de la starea de normalitate ce a caracterizat toate societățile umane de la originea lumii și până la marea răsturnare, ce a s-a produs ca o irupție de vulcan cu lavă nimicitoare a tot ce întâlnește în calea ei.  Lucrarea ocultă, neîncetată, ca a unui vierme neadormit, de surpare a temeliilor firești ale popoarelor, coboară în negura ”vremurilor noi”, intrate în scena istoriei de când omul a fost înșelat că el, și nimeni altul, este ”măsura tuturor lucrurilor”. Apostolatul malefic al detractorilor Tradiției s-a întemeiat dintotdeauna pe inducerea vicleană și sfidătoare în mintea omului a iluziei narcisiace, potrivit căreia acesta n-ar trebuie să facă altceva decât să-și admire cu trufie propria reflecție în oglindă.

Culmea acestei perversiuni morale și tertip intelectual a reprezentat-o întreaga epopee a ”falșilor profeți”, intrați in istorie ca ”iluminiști” (de fapt, termenul corect, neviciat de intenția subtilă de a deturna sensul inițial, este cel de ”iluminați”). Astfel, încetul cu încetul, cultura a fost separată de cult, Statul și Școala – de Biserică, și în definitiv omul de Dumnezeu. Una dintre manifestările emblematice ale acestei erezii a reprezentat-o, de pildă, agresiunea ”tainei fărădelegii” asupra ”fiicei mai mari a Bisericii” care era Franța, prin revoluția anticreștină ce culminat nu doar cu asasinate în masă, ci și cu inaugurarea monumentelor dedicate Zeiței Rațiunii. Noua idolatrie avea menirea să înlocuiască bisericile devastate și clerul asasinat în masă. Din acel moment începe afirmarea Cultului Marilor Personalități.

Societatea, fiind desacralizată forțat printr-un val de violențe de o cruzime rar întâlnită în istorie, a fost determinată să-și uite tradiția milenară și să se închine noilor zeități păgâne. Mistica creștină, care a produs civilizația europeană, a fost abandonată. Purtătorii acestei viziuni apostatice s-au erijat în postura de filosofi, scriitori, savanți și alți servanți ai întunericului. Locul Evangheliei, a Patristicii, a sfinților și martirilor mărturisitori ai lui Hristos a fost uzurpat cu perfidie de către ”monștrii sacri” ai Modernități. Generație după generație, atât în Occidentul capitalist, cât și în Răsăritul comunizat, a fost învățată să li se închine cu o venerație oarbă. ”Cum a spus Jean-Jacques Rousseau”, ”cum a zis Montesquieu”, „cum afirma Denis Diderot, Hegel, Kant etc.”  – iată doar câteva nume de referință pentru dogmele obligatorii ale școlii moderne.

Această erezie a căpătat încă din 1789 forma Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului. Iar după cel de-al Doilea Război Mondial s-a regăsit în Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de către ONU în 1948.  Anume această ideologie înșelătoare, atât de atractivă și chiar seducătoare, care pare să se concentreze asupra respectului demnității persoanei, a căpătat în ultimele decenii formele sale extreme, care sparg toate zăgazurile ce s-au mai păstrat în mentalul colectiv și în legislațiile naționale. ”Revoluția sexuală” din anii șaizeci ai secolului trecut a reprezentat încă o izbucnire a vulcanului aducător de foc nimicitor a limitelor morale.

Separarea sexului de relația matrimonială, inventarea pilulei contraceptive și producerea în serie a prezervativelor, relaxarea divorțurilor, legalizarea avorturilor, eutanasia – toate acestea fac parte din aceeași strategie de alienare a lumii.  „Sex & Drugs & Rock & Roll” – iată modelul promovat de ”starurile” culturii de masă. Cultul corpului, al plăcerilor vieții, hedonismul noului tip de capitalism al tentației s-a revărsat din epicentrul focarului de infecție – Occidentul – peste întreaga planetă. Organizațiile internaționale, în primul rând ONU, au devenit promotoare agresive ale acestui ”cult al morții”, cum l-a numit pe bună dreptate Papa Ioan-Paul al II-lea.  Iar în avangarda acestei operațiuni de proporții mondiale se postează clica de globaliști de teapa lui Soros și a altora din spatele lui, care au uzurpat puterea în SUA, folosindu-le ca pe o măciucă împotriva tuturor țărilor vulnerabile economic și militar. Țările ex-comuniste, ca și țările Africii sărace, primesc ”ajutoare umanitare” și sprijin din partea falșilor parteneri de dezvoltare precum FMI, Banca Mondială, SUA sau Uniunea Europeană cu condiția introducerii obligatorii în legislația națională a unor norme ce surpă temeliile acestor culturi și civilizații. Marile corporații transnaționale sunt și ele angajate din plin în lucrarea malefică de desfigurare a societăților.

Principala țintă a artizanilor acestei secte fundamentaliste, întruchipate de ceea ce numim eufemistic plutocrația globală, este familia tradițională. De câteva decenii ofensiva a ceea ce se numește LGBT a căpătat proporții uriașe. Dispunând de resurse financiare nelimitate și de grupuri de lobby pe lângă organismele internaționale și autoritățile naționale ale practic tuturor țărilor (cu excepțiile notorii reprezentate de Rusia, China, Coreea de Nord și lumea musulmană), secta respectivă își recrutează servanți din rândurile elitelor politice (false, evident!), a presei, culturii și sistemului educațional. Și toate acestea sub pretextul perfid al afirmării nelimitate a acestei noi religii laice care a devenit ideologia drepturilor omului. O serie întreagă de țări occidentale a și introdus în legislație prevederea care egalează căsătoria dintre bărbat și femeie cu cele dintre persoanele de același sex. Însăși apartenența sexuală, care era de la facerea lumii un dat nativ al fiecărei persoane, devine opțională. ”Transsexualii” sau persoanele ”transgender” populează spațiul public din ce în ce mai masiv, devenind noile vedete ale ”societății spectacolului”.  Revoluția antropologică îndreptată spre dezumanizarea omului a și căpătat formele unui tip de totalitarism fără analogii în istorie. ”Poliția gândirii” îi blamează cu duritate și îi sancționează prin intermediul unor măsuri punitive pe toți indezirabilii, pe cei care mai au îndrăzneala să spună franc și în mod public adevărul.

Și totuși, unele țări ex-comuniste, în special țările din grupul de la Vișegrad cu liderul lor incontestabil, premierul maghiar Viktor Orban, (ca să nu mai vorbim de Rusia care, în virtutea ponderii sale geopolitice își poate permite să contrazică deschis Sistemul) au și arătat voință politică, sfidând amenințările și blestemele noilor jandarmi ai conștiinței. Din păcate, însă, cu totul altfel stau lucrurile în Republica Moldova. Rețeaua de ONG-uri finanțate copios din centrele de influență occidentale, media dominantă, conectată la aceleași centre de putere, partidele politice afiliate noii dictaturi ideologice și politice din Vest alcătuiesc acea numeroasă liotă de heralzi ai întunericului, travestiți în vestitori ai unei civilizații superioare ce urmează a fi impusă cu orice preț și moldovenilor. Anume aceștia fac sluj cu o nerușinare fără margini în fața dictatului celor care le asigură prosperitatea personală, anume ei țopăie ca niște saltimbanci de dragul boșilor din exterior. Poziția fermă a Bisericii Ortodoxe din Moldova îi lasă reci. Mai grav, ea este ținta predilectă a atacurilor mediatice puse la cale de noii convertiți la religia drepturilor omului de a-L sfida pe Dumnezeu.

Și dacă  preț de o jumătate de veac poporul nostru, ca, de altfel, toate popoarele ajunse sub dictatura comunistă, au detestat profund comisarii bolșevici, oare astăzi nu același dispreț și respingere merită noii comisari ai noului totalitarism ideologic?

Priviți-le exhibiționismul plin de nesimțire! Fiți atenți la cine le ține hangul. Rețineți-le numele. Uitați-vă la grimasele lor, la jubilația neghioabă care le desfigurează chipurile. Auziți cum se hlizesc în batjocură? Le vedeți rictusurile de pe fețele lor crispate în rânjete lăbărțate? Ei ricanează cu maliție drăcească în fața pasivității noastre complice.

Iurie Roșca

19 mai 2018