Tânăra generaţie hibernează în faţa Marii Provocări. Să o trezim!

09:43, 21 octombrie 2015 | | 2102 vizualizări | Un comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/UzqBF

Energiile ţării se consumă în reglări de conturi, în eforturi de supravieţuire politică şi în echilibristica mai abilă sau mai stângace a politicienilor, iar în faţa generaţiei tinere a ţării noastre stă o mare provocare. Dacă vom reuşi să-i facem faţă sau nu, ne vor judeca urmaşii.

O diagnoză a etapei actuale

În aceste zile, când ţara se zbate într-un dezastru social-economic fără precedent şi are nevoie să fie condusă cu multă grijă, dragoste, obraz şi profesionalism, energiile actualei clasei politice sunt deturnate şi irosite în luptele intestine din AIE3. Asta chiar dacă, foarte curând, şi actuala alianţă îşi va da obştescul sfârşit, iar rostul acestor eforturi, privit din perspectivă istorică, este egal cu zero.

Reglările de conturi şi harţa din alianţa AIE3 vor aduce şi mai multă nenorocire în Republica Moldova. Setea de răzbunare deja erupe prin declaraţiile şi iniţiativele liberal-democraţilor. Tudor Deliu deja a anunţat că formaţiunea pe care o reprezintă nu mai susţine simplificarea procedurii de alegere a Preşedintelui în Parlament, ci vrea, deja, alegerea şefului statului prin scrutin universal. Într-un material publicat anterior am arătat, cât de păguboasă este o asemenea iniţiativă. Vor urma şi alte iniţiative „necesare pentru buna continuare a reformelor”.

La rândul lor, democraţii vor căuta să se apere, dar şi să-şi consolideze poziţiile, dacă a mai rămas pentru ei vre-o posibilitate să se reabiliteze după toate campaniile de compromitere a imaginii PDM. Şi liberalii vor căuta să se înfrupte pe săturate din ceea ce a fost altădată PLDM. Iar fostul camarad al lui Vlad Filat, Iurie Leancă, nu va sta nici el cu mâinile în şolduri…

În aceste zile de tristă faimă pentru Republica Moldova este cazul să ne concentrăm mai puţin asupra show-ului politic, care, dincolo de efervescenţa şi intensitatea lui, nu merită atenţia de care are parte. Este greu să nu ne lăsăm convinşi că toată istoria acestui neam se rezumă la păruiala din alianţă sau la tensiunile dintre majoritatea parlamentară oloagă şi opoziţie. Dar este un exerciţiu necesar. Acum este cazul să întoarcem spatele mizeriei pe care o varsă politicienii unul în direcţia altuia şi să ne întrebăm, de ce am ajuns aici? Care este sursa acestei inculturi politice, a sărăciei, dezamăgirii şi ruşinii? De ce ţara a devenit o sperietoare pentru propriii săi cetăţeni?!

Un teatru ce ne abate atenţia de la esenţialul

Ceea ce vedem în fiecare zi la televizor, pe portalurile de ştiri sau ascultăm la radio, reprezintă o bălăceală mizerabilă în apele tulburi de la mal. Cel care rămâne la această „adâncime”, nu are cum să înţeleagă unde îi sunt originile.

Rădăcina, de regulă, nu se vede. Se văd lăstarii şi ramurile mai vechi. Mai ales dacă aceste extensiuni sunt pregnante, iar „formatorii de opinie” arată în permanenţă cu degetul spre ele. De cele mia multe ori se confundă problemele reale – cauzele fundamentale, cu efectele. Ca la circ, teatru sau cinema, impresionează de fiecare dată efectele din scenă, nu ideea în sine, care izvorăşte din mintea celui care a conceput şi a realizat scenariul.

Despre rădăcinile răului

În aceste zile, când, se pare, vom urmări o nouă cădere ordinară şi în stil pur moldovenesc a Guvernului, trebuie să ne gândim la cauzele reale ale nereuşitelor Republicii Moldova. În caz contrar vom rămâne repetenţi. Şi avem toate şansele să o facem.

Departe de mine gândul că voi epuiza subiectul. Vreau doar să remarc două rădăcini ale răului nostru „de toate zilele”.

Prima: nu avem o elită naţională, intelectual şi moral solidă, care să înnobileze „clasa politică”. Oameni de mare calibru avem, dar ei nu domină viaţa publică, nu decid ei cum trebuie să fie puse accentele şi nu formează o autentică elită naţională. Nivelul de cultură al celor care dirijează haosul din Republica Moldova se vede în faptele, dar mai ales în efectele muncii lor asidui „de implementare a reformelor”. Mircea Eliade nota într-un articol: cultura este valorificarea tuturor experienţelor, în primul rând spirituale. Aşadar, ce fel de experienţe spirituale (personale şi/sau colective) au de valorificat şi de sintetizat exponenţii actualei elite politice moldoveneşti?! Ce au văzut ei şi ce modele imită? Ce informaţii au fost inoculate în minţile lor? Ce deziderate, în afară de „integraţionism europenist” şi imitarea unor modele străine pentru noi urmăresc aceştia? Concluzia, bineînţeles, este una tragi-comică.

A doua rădăcină fundamentală a decadenţei din Republica Moldova este lipsa de viziune asupra rostului existenţei acestei ţări şi modelul ei de dezvoltare. Modelul de dezvoltare trebuie să rezulte din rostul existenţei. El trebuie să pornească de la vocaţia poporului şi ţării. Dar cine oare dintre actualii potenţaţi ai zilei şi-ar putea asuma rolul de intelectual apt să judece în astfel de categorii şi să acţioneze în consecinţă?

Elita actuală şi elita potenţială

La toate cele spuse aici trebuie să mai notăm că, în condiţiile Republicii Moldova, pentru a face bine propriei ţări un adevărat exponent al elitei trebuie să se conducă în toate gândurile şi faptele de preceptul dragostei creştine. Sau măcar de imperativul laic al bunului simţ. Deşi ultimul este insuficient pentru a genera atât produse culturale de excepţie, cât şi acţiuni politice de anvergură istorică.

Luaţi aparte, la prima vedete mulţi dintre politicienii de azi ar putea să pară oameni integri, competenţi şi chiar bine intenţionaţi. Dar când se adună laolaltă ei generează numai haos, crize şi blocaje.

Concluzia este simplă şi tristă. Nu este cazul să ne punem speranţa nici în anticipate, nici în revizuirea Constituţiei, nici în reformele dictate de Bruxelles. Atâta timp cât purtătorii actualului model politic domină, nimic bun nu ne aşteaptă.

Şansa reală a Republicii Moldova

Şansa de reuşită onorabilă şi demnă a Republicii Moldova este apariţia în prim-planul vieţii publice, prin efort personal, sacrificiu şi discurs antisistem a unor figuri emblematice, care să râvnească să pună umărul la coagularea unei adevărate elite naţionale. Este nevoie de oameni politici de caracter şi competenţi, de vizionari cu minte lucidă, care să se teamă mai mult de Dumnezeu decât de semeni. E nevoie de oameni care să-şi iubească semenii cu o dragoste creştinească. Ei trebuie să ajungă să domine în ştiinţă, în educaţie, în artă, în politică. Cu o asemenea elită ţara va putea să se tămăduiască la modul real, fără sfaturi din afară, fără acorduri de asociere cu Apusul sau cu Răsăritul, fără comisari roşii sau roz şi fără împrumuturi externe de fonduri financiare sau de idei fără fond.

Tânăra generaţie, în faţa Marii Provocări

Aceste rânduri nu reprezintă un manifest politic şi nici o chemare la răsturnarea actualei clase politice. În faţa generaţiei tinere a ţării noastre stă o Mare Provocare. Dacă vom reuşi să-i facem faţă sau nu, ne vor judeca urmaşii. Ne vor judeca generaţiile viitoare. Atât cei care vor rezista în ţară, cât şi cei pe care ţara îi va expulza spre pierzanie printre alte neamuri. Astăzi suntem obligaţi să nu mai dormităm în faţa provocării de a ne manifesta ca o generaţie demnă de părinţii, moşii şi strămoşii noştri, dar şi responsabilă faţă de urmaşi. Din păcate tineretul nostru hibernează cu capul în reţelele de socializare sau în visarea la un „viitor european” sau „eurasiatic”.

O trezire la o nouă viaţă spirituală, intelectuală şi politică a maselor îndoctrinate de televizor nu este posibilă într-o perioadă scurtă de timp. Însă aici şi acum este posibil şi nesesar efortul personal, plin de elan şi abnegaţie al celor puţini, cu mintea trează şi cu sentimentul acut al răspunderii pentru interesul naţional pentru întreaga colectivitate. Criza de azi este o şansă extraordinară pentru răsturnarea paradigmei învechite care a dominat discursul public în ultimele două decenii şi formularea coerentă, plină de energii tinereşti şi spirit vizionar a unui nou mod de a gândi, de a acţiona în Republica Moldova. Talentul, vigoarea şi potenţialul nostru fie că vor pleca odată cu noi în ţărână, fie vor fi semănate în acest pământ şi vor aduce roadele cuvenite: cinstirea înaintaşilor şi o zestre valoroasă pentru urmaşi.

Dacă o trezire în masă nu va fi posibilă, e nevoie măcar de efortul personal al celor cu mintea trează, care vor trebui măcar să menţină o mică flacără aprinsă pentru cei care vor veni după noi. Poate că ei vor fi mai buni decât noi.

Doamne ajută!

Ghenadie Vaculovschi

20 octombrie 2015

sursa: Sputnik Moldova

Articole relevante

Anul acesta Tiraspol își va alege noul lider. Cine este concurentul lu...
accesări 808
Odată cu alegerile prezidențiale din Republica Moldova, în acest an, pe 11 decembrie, vor avea loc și noile alegeri prezidențiale în autoproclamata re...
Aleksandr Dughin: Războiul ideologic – Rusia și Occidentul
accesări 1077
La ora actuală multă lume vorbește despre războiul informațional și despre războiul ideologic dintre Rusia și Occident. Însă pozițiile în acest război...
Deputații PLDM contraatacă: vor alegerea directă a șefului statului...
accesări 672
Deputații liberal-democrați cer să se revină la procedura de alegere a șefului statului prin vot direct. Declarația a fost făcută de deputatul PLDM, T...
BERD: Căderea economiei ruse va afecta ţările din regiune, inclusiv R....
accesări 569
Căderea economiei ruse înrăutăţeşte prognoza economică pentru statele din regiune, inclusiv pentru ţara noastră. Astfel, Banca Europeană pentru Recons...
Suedia: Zeci de oameni mascați i-au atacat pe migranți la Stockholm (v...
accesări 669
Câteva zeci de bărbați mascați despre care se crede că ar proveni din rândul huliganilor sau al neonaziștilor, s-au adunat vineri seară în centrul cap...
Ivan Ilyin: Uniunea Sovietică nu este Rusia (4)
accesări 1389
Despre cucerirea lumii Rusia națională nu este interesată câtuși de puțin să poarte războaie sângeroase pentru teritorii care aparțin altor st...
Maia Sandu, favorita lui Soros sau un nou Filat în fustă
accesări 2227
Sondajul lansat de Institutul Politici Publice, în care Maia Sandu este dată ca politicianul care se bucură de cea mai mare încredere, iar Platforma D...
ALEKSANDR DUGHIN: TEROAREA ROȘIE
accesări 2226
Data de 5 septembrie poate fi numită Ziua terorii revoluționare. Este o dată fatidică. Anume în această zi, în 1793, Congresul Național al Franței ...
Disputa Rusia – Occident, praf (de stele) în ochii lumii?
accesări 773
Agenţia Spaţială Europeană şi Roscosmos au lansat luni prima fază a misiunii ExoMars TGO (Trace Gas Orbiter). Obiectivul – căutarea unor potenţiale fo...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Monte Cristo, 25 octombrie 2015 la 10:37

    O incercare a „scriitorului” sa aprinda o flacara in sufletul tinerilor.
    O incercare din start nereusita.De ce?
    E rupta din contecstul istoriei stramosesti! la care se referera autorul.
    O simpla intrebare pentru „scriitoras”: de cind in spatiul geografic pruto-nistrean a existat formatiune statala? Raspuns din romanul „Pizdet”,daca nu ma insala memoria.O generatie se educa prin continuitate istorica si ideologica cu iz „personal”.Miroase a separatism.E timpul sa cerem de la tineri sa repare crimele istoriei,fata de acest teritoriu si nu prin constructii statale artificiale,la „cheremul”cuiva! Cred-ca Mircea Eliade ar fi de acord cu gindul meu.Ce tine de „Elite”! Un intelectual de elita,nu poate judeca in termeni „separatisti”.Eu pledezi pentru reparatia crimelor istorice,i-ar elitele se pot produce numai in cadrul geografico-istoric national.Nu merge cu „ideia” autodeterminarii natiunii,idee nascuta din sete de putere.