Semne și minuni

11:50, 28 mai 2018 | | 390 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Frontul diplomatic global a fost extrem de activ în ultima vreme, arătând că “războiul mondial hibrid” a ajuns într-o fază de maximă tensiune. Cel care știe să îi citească semnele și acceptă mesajul lor, chiar și atunci când acesta îi contrazice prejudecățile și îi frustrează așteptările, poate prezice viitorul.

Președintele Trump (deci America) s-a întâlnit pe rând cu Președintele Macron (Franța) și cu cancelarul Merkel (Germania). Celui dintâi i-a oferit un dineu de stat (onoarea supremă, potrivit protocolului american). Celei din urmă, hrană rece.

Președintele Putin (deci Rusia) s-a întâlnit cu cancelarul Merkel (Germania) și cu Președintele Macron (Franța). Celei dintâi i-a oferit un splendid buchet de flori (curtoazia supremă, potrivit protocolului velicorus). Celui din urmă, apă rece.

Ce rezultă de aici?

America se folosește de Franța pentru a seduce Rusia și a o readuce smerită în tabăra sa, așa cum au fost în Primul Război Mondial. Această alianță îi este esențială acum pentru a contrabalansa China, adevăratul rival global al SUA.

Rusia se folosește de Germania pentru a amenința America și a o  determina astfel să o reprimească respectuos în tabăra sa, așa cum a fost în cel de al Doilea Război mondial. Această alianță îi este necesară acum pentru a-și redobândi și păstra locul la masa protagoniștilor globali.

În spatele acestor scene bucolice cu pupături și floricele, se desfășoară tainic, fără îndoială, dialogul direct între Casa Albă și Kremlin, zămislindu-se sau consolidându-se, pe deasupra Europei tandemului franco-german, antanta ruso-americană. Este logic.

Președintele Xi (deci China) i-a oferit cancelarului Merkel (Germania) o primire imperială. O încercare de a încuraja ruperea Europei de America.

Președintele Trump (deci America) i-a oferit Președintelui Xi (China) tot o primire imperială. O încercare de a face China să nu joace cu Rusia.

În acest spectacol de balet internațional Franța nu a primit nici un rol. Sosul francez nu se consumă nici în bucătăria americană nici în cea chineză și, în ciuda aparențelor, nici chiar în cea germană.

După încheierea reprezentației Beijingul și Washingtonul au rămas să negocieze în tête-à-tête arhitectura noii ordini mondiale. În timpul discuțiilor s-a servit, desigur, ceai rusesc.

“Restul este tăcere!” (William Shakespeare)

P.S. Rândurile de mai sus mi-au fost inspirate de observațiile unuia dintre cei mai sofisticați exponenți ai planificării politice americane, transmise mie în cursul nopții trecute.

Adrian Severin,

  25 mai 2018

Sursa: adrianseverin.com