Plahotniuc suveranistul sau
De ce Hopa-Mitică schimbă macazul

14:57, 22 octombrie 2018 | | 535 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Balul mascat care s-a produs ieri în centrul Chișinăului, supranumit de către organizatori ”Adunare Națională”, chiar merită să fie comentat. Falnicul partid unic, autointitulat ca fiind democrat, partidul-stat cu simandicosul ei cârmaci în frunte, a adunat lume de prin toate colțurile țării ca să decreteze noul curs spre viitorul luminos.

Momentul de vârf a fost înfățoșarea pe podiumul decorat cu chipurile șterse, nesluțite de nici o urmă de inteligență, a ortacilor oligarhului din fruntea regimului, numitul Vladimir Plahotniuc. Acesta a decretat ritos, cum îi șade bine unui impostor în astfel de situații solemne, nici mai mult, nici mai puțin, schimbarea căii de dezvoltare a țării. Ipochimenul împachetat la patru ace, săltându-se din călcâie ca să pară mai impozant, ne-a fericit cu următoarele ”Teze din Octombrie”.

De acum încolo ei, cei care formează șleahta cățărată la guvernare prin fraudă, acrobații politico-juridice, manipulări și tertipuri, nu ne vor mai conduce spre calea integrării europene care părea fatală, aceasta fiind betonată prin întregul discurs al guvernărilor de după 2009. Gata, până-aici a mers ostașul. Astfel, Plahotniuc se declară a fi ”pro Moldova”. Trecem peste faptul că expresia în sine este o aberație de ordin lingvistic și logic, exploatată până la suprasaturație în ultimii ani de către Igor Dodon. Asta pentru că un partid sau politician din Moldova poate fi prorus, proromân, proamerican sau proeuropean, dar nicidecum pro-moldovean. Bun, dar astea-s finețuri lingvistice care contează mai puțin pentru unii ca ăștia.

Într-o atmosferă de ”supremă unitate de granit”, ca pe vremurile de tristă amintire, Plahotniuc a declamat că toate cele trei direcții prezente până acum în discursul public de la noi nu mai sunt valabile. Este vorba despre orientările proeuropeană, cea eurasiatică și de unire cu România. Potrivit scenariului, au urmat rafale de aplauze furtunoase.
Dar de ce oare insul cu pricina a hotărât să abandoneze ”parcursul european”, vorba ghinionistului Filat? Oare nu anume această direcție era trâmbițată de către toți politicaștrii cuibăriți la putere după 2009? Oare nu ”valorile europene” erau exaltate până la incandescență? Oare nu Uniunea Europeană, văzută ca un fel de Paradis terestru, reprezenta stația terminus, spre care se îndrepta ”cu pași viforoși” țărișoara noastră sub bagheta bărbaților de stat (ia ghici, unde le-ar ședea bine să stea?)? Explicația e la la îndemâna oricui. De la o vreme încoace Occidentul nu mai dă bani regimului de la Chișinău, pe care îl critică tot mai dur. În plus, centrele de putere occidentale și-au găsit alte marionete pentru a le face jocul. Este vorba despre fata morgana a politicii moldovenești, măgăoaia pe nume Maia, pornită în PAS cadențat într-un război crâncen cu guvernarea, plus atașul gratuit al acesteia, Andrei Năstase, preluat pentru a spune DA oricărei inițiative izvorâte din pliscul respectivei coțofene.

Vă întrebați de ce Plahotniuc i-a pierdut partida Maiei pentru captarea simpatiilor Occidentului? Din simplul motiv că alde Soros are mai mulți bani decât el. Iar cea slobozită cu hârzobul din cerul vestic peste capetele moldovenilor este o unealtă mult mai potrivită decât el. Înlocuirea unui controversat afacerist cu ”gulerașele albe” instruite de către oculta mondială e pe ordinea de zi. În plus, occidentalii l-au cam bombardat pe Plahotniuc în ultimii ani cu tot felul de recomandări și critici ce i-ar putea surpa piramida construită cu atâta zel de către acesta.

Plahotniuc întoarce proțapul dinspre UE tocmai când această organizație trosnește din toate încheieturile, fiind pe punctul de a-și da obștescul sfârșit sub presiunea crescândă a mișcărilor eurosceptice, care obțin scoruri electorale din ce în ce mai solide. Cam în aceeași manieră nomenclaturiștii sovietici mai sprințari la minte din perioada sfârșitului URSS au sărit din barca comunistă în cea a mișcărilor de emancipare națională înainte de prăbușirea definitivă a colosului cu picioare de lut.

Vectorul pro-Eurasia este încălecat de-a binelea de către Dodon și socialiștii săi, iar Moscova mizează deschis anume pe el. Și întrucât Plahotniuc n-are trecere la Moscova, două săbii într-o teacă nu prea încap.

Cât privește opțiunea unionistă, aceasta n-a fost împărtășită niciodată de către gruparea oligarhului. Și apoi, la ce bun i-ar trebui lui Plahotniuc unirea? La București are cine fura și fără el.

În plus, recenta vizită a lui Erdogan în Moldova, care a avut o întrevedere nu doar cu omologul său, ci și cu conducătorul adevărat al țării, ar fi putut avea și ea o anume influență aspra reorientării lui Plahotniuc. Scandaloasa predare a profesorilor de liceu pe mâinile autorităților turecești în ajunul vizitei lui Erdogan nu putea fi realizată decât cu acordul direct al oratorului de ieri. Iar Erdogan, așa cum se știe, e în râcă cu Occidentalii. Și dacă mai punem la socoteală contactele intense ale actualei puteri cu liderii țărilor din Golf, ca și adoptarea unei serii de modificări prin derogare la Legea cetățeniei, care prevede acordarea cetățeniei unui număr de cinci mii de străini (evident, nababilor din lumea arabă), mutarea făcută ieri n-ar trebui să surprindă.

Așadar, capul regimului de la Chișinău a ajuns să sloboadă și teza, potrivit căreia Moldova nu mai trebuie să fie un obiect, ci un subiect al geopoliticii, un actor internațional vocal și independent. Bravos, maestre! Acum rămâne de văzut dacă nu vom păți și de această dată ca în renumita epigramă a lui Petru Cărare:
”De la vorbă pân-la faptă,
Calea-i lungă și nedreaptă”.
Adică, dacă tot se declară suveranist, să vedem în ce măsură vor urma și decizii care să confirme această declarație. De pildă, în politica economică. Politica patriotismului economic presupune adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri de natură protecționistă, care să stopeze sau cel puțin să diminueze invazia mărfurilor străine, care ucide producătorul autohton și anihilează orice șansă de depășire a sărăciei. Ca și acceptarea limitată și foarte selectivă a investițiilor străine, investitorul autohton fiind avantajat în raport cu cel străin. Însă în condițiile în care Banca Națională este o biată sucursală a Fondului Monetar Internațional, iar băncile private sunt dominate de capitalul străin (zice-se, că însuși Plahotniuc și-ar fi vândut toate activele din bănci către gigantul Banca Transilvania), a vorbi despre suveranitate este o iluzie sau un simplu bluf cu țintă electorală.

În plus, rămâne de văzut dacă vor urma modificări în legislația ce ține de toleranța excesivă față de zisele minorități sexuale. Asta pentru că se știe că anume globaliștii de teapa lui Soros, care au preluat controlul asupra ONU, UE și altor organisme internaționale, promovează toate deviațiile abominabile cum ar fi ”teoria genului”, ”educația sexuală” și sodomia ca normă sacrosanctă etc. Precum rămâne de văzut și dacă autoritățile aflate sub bagheta lui Plahotniuc vor lua atitudine publică (de respingere, firește) față de Rezoluția din 11 octombrie curent, adoptată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, care impune statelor-membre întreaga agendă LGBTQ, cu ”căsătoriile”, parteneriatele civile între persoanele de același sex și adoptarea de copii de către acestea.

Schimbarea de macaz anunțată de către Plahotniuc este cu atât mai comică, cu cât chiar săptămâna trecută grupul parlamentar al zișilor democrați își rupea cămașa și părul de pe unde se nimerea, opintindu-se să includă sintagma ”integrare europeană” în Constituție. Ocazie cu care bieții deputați din cohorta lui Ghimpu și cei rămași în grupul parlamentar al lui Filat au tot încasat șuturi în fund de la Candu și alți fruntași ai PDM pentru faptul că și-au condiționat votul cu alte modificări, năruind astfel introducerea mult râvnitei ”integrări europene” în Legea Fundamentală. Și doar la distanța de câteva zile, chiar în ultima zi a aceleiași săptămâni, Plahotniuc perorează cu fățărnicie în fața lumii adunate ”de bună voie” în piață precum că ”unii ne trag spre integrarea europeană”. Ca și cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute.

”Calea a patra” sau ”doctrina pro Moldova”, anunțată solemn de către Plahotniuc, ar urma să devină noua ”doctrină națională sau chiar doctrina de stat”. În avântul său oratoric, acesta se vede că a uitat (dar poate că nici n-a știut) că însăși Constituția are o prevedere care îl împinge în afara câmpului legal. Este vorba de art. 5, alineat (2), care stipulează următoarele: ”Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”. Însă chiar dacă știa despre existența acestei norme, cel care face legea, tăind și spânzurând după bunul său plac, n-are de cine se teme. Nici măcar de Dumnezeu în care nu crede, după ce a călcat, împreună cu complicii săi, peste o altă normă, nu mai puțin gravă, din Constituție, prevăzută în art. 2, alineat (2): ” Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.

Masca suveranistă ar mai putea oferi regimului Plahotniuc încă un avantaj deloc neglijabil. De acum încolo orice abuz, comis în viitoarea campanie electorală de către acesta pentru a se menține cu orice preț la putere, care ar urma să fie criticat de către occidentali, poate fi interpretat drept o imixtiune brutală în treburile interne ale țării, un grav atentat la independență și la cursul oficial ”pro Moldova”.

Surpriza de ieri a proaspătului politician de lux, aclamat mai ales de anturajul de pe scenă (înțepenit într-o mină neroadă de admirație servilă), arată că ăsta e gata să cadă mereu în picioare. Ca mâța sau ca jucăria numită în Rusia ”Ванька, встань-ка!”, iar în România ”Hopa-Mitică”. De altfel, jucăria respectivă este însoțită de următoarea cimilitură:
„Hopa Mitică, îl pui în cap și se ridică,
Cade-n fund și se ridică,
Nu se sparge, nu se strică,
Ăsta e Hopa Mitica!”.

Iurie Roșca
22 octombrie 2018