Noua Europă de Est: Vișegradul tot mai puternic la 27 de ani (4)

10:43, 20 aprilie 2018 | | 452 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

V4 și cooperarea economică în Est

Sfârșitul comunismului est-european a dus în perioada 1990-2003 la o ajustare serioasă a schimburilor comerciale și cooperării economice regionale a țărilor V4, în egală măsură principalul partener din zonă, Rusia lui Boris  Elțîn a cunoscut în acei ani un puternic recul economic, o stagnare fără precedent a puterii de cumpărare, debutul capitalismului a fost acolo sălbatic. După 2004 s-a consemnat, însă, o revenire notabilă a comerțului cu toți partenerii din fosta Uniune Sovietică, comerțul cu Rusia a înregistrat creșteri spectaculoase, al Cehiei de 581%, al Ungariei 344% și al Slovaciei 906%. Moscova și-a menținut mai vechea reputație de partener comercial serios, din vremea fostei URSS. Pe lângă livrările către V4 de gaze naturale și petrol, Rusia a menținut și după 1990 în Europa de Est monopolul nuclear, a livrat reactoare noi la mai vechile centrale atomice în Cehia, Slovacia (în 2009), iar recent încă două unități pentru centrala de la Paks, în Ungaria, plus finanțarea lor integrală, de zece miliarde dolari.

Noua piață regională reînchegată după 2004 atestă în fapt o relație statornică între parteneri mai vechi, ascensiunea V4 în UE în 2004 a început să meargă mână în mână cu schimburile și cooperarea celor din V4 cu ceilalți estici și cu țările fostei Uniuni Sovietice din zona europeană (Ungaria și Belarus au avut schimburi comerciale de 3 miliarde dolari în 2016!) și până în Asia Centrală și dincolo. Experții constată faptul că, pe măsură ce decalajul economic  Vest-Est din UE se menține, iar unii estici au fost clasificați în categoria Sud după criza din 2007-2008, cu atât mai mult membrii V4 au căutat oportunități în afara UE, în Est. Astfel, lăsată aproape afară din zona Nord, Ungaria a lansat ”Doctrina vânturilor estice”, un dialog economic cu fostele republici asiatice ale URSS, ca sursă de investiții și afaceri, în Azerbaijan, Kazahstan, Turcia și mai departe, în Malaysia, Filipine, Thailanda și China. La Budapesta  se spune azi că afacerea nucleară încheiată recent cu Moscova și finanțarea obținută, de 10 miliarde dolari, sunt dovada că UE ”poate fi lăsată de o parte, există viață dincolo de Uniunea Europeană”.

Azi, V4 este socotit ”noul pod” al Chinei către Europa, cu prima donne Cehia și Polonia, președintele ceh Zeman a vizitat de două ori China, dar nu a fost, încă, în Marea Britanie sau în Statele Unite. Iar Polonia a fost invitată oficial de către președintele chinez Xi Jiping să intre într-un parteneriat cu Rusia, pentru a stabili coridorul nordic către Europa de Vest al marelui proiect al Beijingului ”One Belt, One Road”, viitorul Drum al Mătăsii din China  către Europa Occidentală.

În esență, se poate spune că evoluția comerțului pe piețele energiei, agricole, construcției de mașini etc., a cooperării economice și a investițiilor directe intraregionale în Europa de Est și țările fostei Uniuni Sovietice, impune două concluzii majore:

  1. Vestul Europei, extrem de atractiv după 1990, și-a pierdut întrucâtva din acea atractivitate a primilor ani, în timp ce dezvoltarea în Est, de peste două decenii, își recapătă vigoarea prin schimburi intraregionale. Sub pretexte politice (Crimeea 2014, democratizare etc.), Vestul încearcă să stăvilească aceste tendințe printr-un control doctrinar strâns, reglementări și un embargou împotriva Rusiei;
  2. Sancțiunile economice 2014-2018 contra Moscovei sunt contestate și chiar ignorate de țările V4, reîntoarcerea lor la dezvoltarea economică regională este manifestă, probabil în următorul deceniu schimburile comerciale/cooperarea economică/investițiile directe în Est le vor egala, cel puțin, pe cele cu Vestul. De remarcat faptul că cele patru țări din grupul Vișegrad favorizează, în egală măsură, dezvoltarea schimburilor comerciale dintre ele, precum și cu ceilalți est-europeni. De pildă, Ungaria a anunțat recent că se va înarma pe cât este posibil de la cehi.
  3. Spre a se întări, V4 a priceput că nu trebuie să aștepte ca Vestul să-i dea ceea ce are nevoie. Luându-și în mâini propriul destin, acționează: cooperarea cu China, unde V4 este chiar inima, în cadrul formatului 16+1 sau în cadrul dezvoltării Noii Căi a Mătăsii – cu proiecte de canale, autostrăzi și căi ferate de mare viteză – dar și cu inițiativa celor Trei Mări, vizând în mod deosebit infrastructuri energetice și de transport între Adriatica, Baltica și Marea Neagră.

În ritmul actual de dezvoltare, V4 va deveni, ca să spunem așa, ”Vestul” Estului.

V4 și Europa socială

Evoluțiile  din UE 2017 indică faptul că a sosit timpul pentru o schimbare radicală în gândirea economică prezentă și pentru scrierea unei alte economii politice capitaliste, una post-neoliberală.

Ele arată că a venit vremea ca, din motive temeinice, vechea social-democrație europeană să iasă din secolul 20. Liderii V4 sunt în majoritate social-democrați sau independenți și din grupări politice  ajunse la putere în siajul doctrinar al social-democrației. Și, mai ales, se constată, că electoratul V4 (65 milioane de locuitori) este de partea ei și că măsurile sociale curajoase (pensii decente în Ungaria, încurajarea familiei și a nașterilor prin alocații apreciabile pentru nou-născuți în Polonia etc.) sunt aplaudate îndelung și aduc multe voturi.

Din toate mișcările politice care au supraviețuit de mai bine de un secol, social-democrația a fost cea mai afectată de Primul Război Mondial, de pacea precară ce i-a urmat și apoi de Războiul Rece de după a doua conflagrație mondială. În secolul 20 ea a supraviețuit între două mișcări politice extremiste, violente: fascismul (și nazismul) la dreapta și comunismul (bolșevismul) la stânga. Comunismul a căzut, dar locul lui a fost preluat imediat de o altă doctrină mesianică și globalistă, cea a liberalismului economic și a democrației de piață liberă. Dacă în secolul 20 social-democrația a fost ”al 3-lea grup”, distinct, căderea comunismului a surprins-o nepregătită, ea a acceptat prea ușor dogma occidentală despre inevitabilitatea capitalismului. În 1989 a confundat democrația cu capitalismul și, astfel, a ratat o mare victorie. Punându-se la remorca capitalismului, în deceniile următoare a pierdut mult din electoratul european.

Ce poate face social-democrația astăzi, cum poate să se reabiliteze? Trebuie, probabil și înainte de toate, să-și schimbe limbajul, să renunțe complet la cuvântul ”capitalism”, să nu mai spună ”să îmbunătățim capitalismul”, ci ”să îmbunătățim societățile democratice”, zice Shayn McCallum, profesor universitar britanic, expert în social-democrația europeană. Apoi, trebuie să susțină reformarea instituțională a UE, în acest sens să atragă publicul de partea sa. Trebuie să se împotrivească din răsputeri, la fel ca V4, unei integrări rigide și totalitariste, de la ”centru”. Trebuie să trimită neoliberalismul, adică un capitalism îmbătrânit în rele, în cărțile de istorie și să  găsească drumul către un ”capitalism cu față umană”, așa cum au căutat tot est-europenii cehi, în 1968, un ”socialism cu fața umană”.

La fel ca și comunismul, rivalul său de moarte, și capitalismul este tot o utopie, pornită să construiască o lume bazată pe piețe care se autoreglează. În acest punct social-democrația poate obține o victorie decisivă, dacă va promova socializarea democrației,  și va urmări ca acest termen să înlocuiască actuala sintagmă capitalistă ”economia de piață liberă”.

Social-democrația trebuie să arate permanent publicului, că distribuirea inegală a veniturilor Nord – Sud și Vest – Est trebuie înlăturată. Criza din 2007-2008 a arătat că UE poate fi populară sau nu, dacă va avea o dimensiune socială solidă. Dacă nu, atunci contrareacția și resurgența naționalismului vor fi devastatoare. În prezent V4 și, aproape sigur, toți ceilalți est-europeni au răspunsurile la cele mai multe probleme ale UE. Curând vor avea și soluții, dacă răspunsurile lor vor fi ignorate.

Ar mai fi de menționat faptul că în sudul și estul Uniunii Europene (Turcia și Rusia), autoritarismul pare să fie la el acasă, iar în interiorul UE, în Estul ei, decesul neoliberalismului plutește în aer. Cu perfidie, exegeții săi vor să deturneze esența conflictului și spun că nu neoliberalismul, ci democrația este cea în pericol. Fals. Nu democrația este în primejdie, ci economia de piață liberă și globalismul sunt în pericol acolo.

Acolo, în Europa de Est, foarte probabil următorul Armaghedon al capitalismului neoliberal din secolul 21, se află și România.

(sfârșitul în numărul următor)

Radu  Toma