Noua Europă de Est: Vișegradul tot mai puternic la 27 de ani

10:41, 25 aprilie 2018 | | 959 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

 

În V4 se vorbește tot mai mult și mai insistent de o apărare comună a celor patru, prin urmare și din acest punct de vedere falia cu Bruxellesul se lărgește. La 22 februarie recent o întâlnire a grupului a avut loc la Budapesta, spre a reactualiza consensul  privind migrația, dar și pentru punerea la punct a unei forțe militare comune – reuniunea a fost dedicată oficial apărării. La finalul ei a fost semnată o Declarație comună privind cooperarea membrilor V4 în domeniul militar, prima de acest gen de la înființarea grupului și, sub acest aspect esențial, Vișegrad 4 apare mai solid ca niciodată în trecut.

În paralel, izbutind să-și mențină și să apere poziția în ce privește imigrația în masă, încă din 2015 V4 efectuează operațiuni comune cu asistența țărilor din Balcani, îndeosebi Bulgaria, Macedonia și Serbia, în același timp susținând lărgirea UE în Balcanii occidentali. V4 s-a impus ca un actor politic și factor de influență în Balcani, ca unicul care speră cu adevărat ca pacea să fie menținută în această regiune și care conlucrează de la egal la egal cu partenerii  balcanici. De asemenea, foarte importantă este apropierea dintre V4 și Austria, care a ales un guvern conservator, în relații bune în special cu Viktor Orbán, și de asemenea cu landul Bavaria, al Germaniei, al cărui șef politic, președintele CSU, devenit ministru de Interne, este un aliat pe față al premierului maghiar.

Un alt element esențial al geopoliticilor și strategiilor regionale est-europene este apropierea dintre grupul Vișegrad și România. De mai multă vreme ea preocupă, îngrijorează și ocazionează în Occident tone de “fake news“, știri false ale mediei aservite, declarații ale politicienilor și campanii de propagandă grotești, pe principiul  divide et impera – ele toate subminează  unitatea Estului, dar și a UE în general. Li se alătură și media românească vasală, în cvasitotalitatea ei cu proprietari, control și interese din Vest, semănând vrajbă în toate sensurile, cu acuzații că V4 ar fi o creație rusească, că Ungaria, cu 9,9 milioane de locuitori, ar încerca să ia provincia românească Transilvania, aproape cât Ungaria de mare, cu 7,3 milioane  populație, dintre care maghiari numai 1,2 milioane. Exact ca pe vremea presei de sub ocupație militară sovietică în România, în anii 1944-1958 media controlată de astăzi scrie că: V4 este în plin derapaj democratic intern și manifestă o atitudine dezechilibrată;  apropiindu-se de “băieții răi“ din V4, românii ajung și ei “idioți utili “ ai Moscovei;  nu este adevărat că românii vor în V4 (79% dintre ei VOR, arată sondaje din 2017); V4 este populist; există o  adversitate istorică a României cu Ungaria și o rivalitate tradițională cu Polonia (?!); nu avem nimic în comun cu vecinii, de la limbă la substratul cultural (dar avem totul în comun cu Țara Galilor și limba celtă, cu Norvegia și scrierea runică, nu-i aşa?); există pericolul ca România să rateze gara centrală Bruxelles și să deraieze  prozaic în halta Vișegrad; busola României indică Berlinul, nu către excentricii din V4, refuzarea migranților islamici și a africanilor este o manevră naționalistă a xenofobului Orbán; Comisia Europeană discută sancțiuni pentru o Polonie pornită greșit pe urmele Americii președintelui Trump (Bună ziua și adio, atlanticism!) ; deschidere nepermisă față de Rusia etc.

Patetic.

Și,  un fapt este sigur. V4 deranjează și, în egală măsură entuziasmează. Pe de o parte, el este privit ca un instrument de emancipare a Estului considerat o regiune de mâna a II-a a continentului, agresată, invadată (Drang nach Osten) și oprimată de secole și care vede astăzi oportunitatea istorică să-și recupereze demnitatea, independența și libertatea. Pe de altă parte,  grupul Vișegrad este privit ca  o acțiune negativă, populistă și reacționară, o frână dăunătoare în calea progresului – prin progres înțelegându-se proiectele LGTB şi migrația extraeuropeană în masă, de asemenea politicile vestice antinaționale și antireligioase. “Proiecte“ şi politici care deranjează, neliniștesc și subminează  însăși bazele solide pe care se sprijină V4 și existența a 65 milioane de europeni.

Nimeni nu cunoaște viitorul. Dar dinamicile politice,  economice și Istoria, toate par să indice că vremea Europei de Est a sosit și că unitatea și coerența sa politică îi vor permite nu numai să depășeacă criza de sistem în care se cufundă Occidentul, dar, în egală măsură, să inițieze și o primenire europeană, în respectul culturii, identității și a libertății tuturor națiunilor Europei, inclusiv a celor din Europa Centrală, de Est și din Balcani, printre ele fiind și România…

 

Radu  Toma