Jocurile ascunse ale preşedintelui Timofti şi discordie în paradisul proeuropean

21:18, 18 decembrie 2015 | | 2113 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Demiterea lui Nicolae Timofti la moment pare mult mai reală decât acum câteva luni, când ideea respectivă a fost lansată de opoziţia socialistă.

Discuţiile despre o posibilă demitere a Preşedintelui Timofti păreau a fi până adineauri doar un deziderat, dacă nu chiar o glumă a opoziţiei socialiste. Dar marţi presa de la Chişinău l-a citat pe Marian Lupu, care ar fi sugerat că actualul şef de stat ar fi „captiv” şi că „nu mai reprezintă interesele ţării”. Asta înseamnă, potrivit mai multor analişti politici, că demiterea lui Nicolae Timofti ar fi unul dintre scenariile de depăşire a actualei crize politice.

Este de reţinut faptul că, potrivit Constituţiei, Preşedintele poate fi demis cu două treimi din totalul deputaţilor din Parlament. Pentru asta e nevoie doar de un motiv şi anume este necesar să se demonstreze că acesta a săvârşit fapte prin care încalcă Constituţia. În textul Legii supreme nu se fac precizări că încălcarea ar trebui ă fie de o anumită gravitate.

Marţi, PSRM a cerut Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii comportamentului preşedintelui, pe care îl învinuiesc de inacţiune. Şi asta pentru că la mai bine de 45 de zile de la demiterea guvernului Streleţ, Timofti nu a desemnat nici un candidat la funcţia de prim-ministru.

Anterior, Curtea Constituţională a stabilit că şeful statului are la dispoziţie 3 luni de zile pentru a epuiza tentativele de propunere a candidaţilor la funcţia de prim-ministru. Faptul că la jumătate din acest termen încă nu a fost înaintat nici măcar un candidat, potrivit mai multor jurişti, poate fi interpretat ca o sabotare a proceselor constituţionale şi ca o abatere de la spiritul Constituţiei.

De asemenea, Potrivit Curţii Constituţionale, perpetuarea stării de interimat a Guvernului este contrară spiritului Legii supreme.

Astfel, se pare că din punct de vedere cel puţin formal juridic în „dosarul demiterii lui Timofti” există deja toate premisele necesare.

Ceea ce se pare că mai lipseşte este „voinţa politică” şi „extrema necesitate”. Or, actualul Parlament a demonstrat că atunci când un anumit deznodământ este dorit de o anumită majoritate, aceasta se consolidează şi acţionează cu o promptitudine fulgerătoare, însă demnă de o cauză mai bună.

sursa: Sputnik Moldova