In memoriam: A plecat la Domnul părintele Jean Boboc

13:59, 5 aprilie 2019 | | 1022 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Astăzi dimineață  am primit tragica veste că părintele Jean Boboc, preot la catedrala ortodoxă de la Paris, s-a stins din viață. Știam că este grav bolnav, suferind de o boală nemiloasă. Acum o lună, când am fost împreună cu un grup de intelectuali din diverse țări care fac parte din Mișcarea Internațională  pentru Suveranitatea Popoarelor în Siria, unde am avut o serie de întâlniri publice și oficiale pentru a ne exprima solidaritatea cu lupta eroică a poporului sirian pentru libertate și independență, bunul meu prieten, eseistul și geopolitologul Jean-Michel Vernochet, mi-a mărturisit că părintele Jean se află într-o stare a sănătății tot mai gravă. Acum câteva zile, fiind la Paris pentru o serie de conferințe, am vorbit mult despre el cu un alt prieten al meu, editorul Antony Drumel. Speram că el va reuși să se întâlnească cu părintele pentru a-i transmite toată dragostea mea și urările mele de sănătate. Dar iată că Antony îmi scrie azi că această conștiință de excepție a timpului nostru a plecat în lumea celor drepți.

L-am descoperit acum un an și ceva grație unei emisiuni video făcute de domnul Vernochet cu sfinția sa. Dialogul era în franceză și ținea de carte ape care tocmai o editase, ”Transumanismul decriptat” . Atunci mi-am zis că după nume pare a fi român. I-am scris imediat lui Jean-Michel, care mi-a confirmat că dânsul e preot orthodox și că e român.  Peste câteva săptămâni, la începututul lui ianuarie 2018, eram la Paris, unde mă deplasasem pentru a mă întâlni cu o serie de autori și editori, cu care colaborez în cadrul proiectului Universității Populare de traducere în limba română și publicare a unor cărți semnate de autori de marcă din Franța.

Și iată că datorită lui Jean-Michel Vernochet am avut bucuria și onoarea să mă întâlnesc cu părintele Jean Boboc. La acel moment eram deja în posesia celor două cărți scrise de sfinția sa. Este vorba despre ”La grande métamorphose. Éléments pour une théo-anthropologie orthodoxe” (teza de doctorat în teologie) și ”Le transhumanisme décrypté : Métamorphose du bateau de Thésée”, care e poate cea mai consistentă lucrare scrisă până la ora actuală despre fenomenul transumanismului interpretat prin prisma spiritualității creștine. Cartea are și următoarea dedicație: ”A la mémoire de l’archimandrite Justin Pârvu du saint monastère de Petru Vodă”.

Discuția cu cei doi intelectuali îmi va rămâne în memorie pentru tot restul vieții. Realizam că mă aflu în preajma unei personalități de calibru, care face parte din elita de aur a intelectualilor români. Mâinile lui viguroase de țăran obișnuit cu munca, vocea lui sobră, zâmbetul luminos și trist, gândurile înlănțuite cu maturitatea sobră a unui înțelept creștin mi s-au întipărit profund în suflet. De parcă stăteam de vorbă cu alți mari duhovnici români, pe care m-a învrednicit Dumnezeu să îi cunosc și să îi iubesc încă acum trei decenii: părintele Roman Braga, originar din Condrița, Basarabia, părintele Mina Dobzeu, de la mănăstirea ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Huși, originar din Grozești, Basarabia, botezătorul lui Nicolae Steinhardt, sfinții călugări de la Mănăstirea Sihăstria, părintele Ilie Cleopa și părintele Ioanichie Bălan, părintele Gheorghe Calciu-Dumintreasa, părintele Constantin Galeriu, paroh al bisericii ”Sf. Silvestru” din București, părintele Constantin Voicescu și atâția alții, de la care am învățat multe lucruri care mi-au determinat destinul.

De la înălțimea pregătirii sale cu totul aparte, fiind doctor în științe mediale și doctor în teologie, traducător, discipol și mărturisitor al învățăturii părintelui Dumitru Stăniloae, fiind înarmat cu armele duhovnicești ale Ortodoxiei și cu o profundă cunoaștere a științei și culturii occidentale, părintele Jean Boboc a produs o operă monumentală care merită să fie cunoscută de vorbitorii de limbă română de pretutindeni.

Atunci, la Paris, îi propusesem să îi traducem opera în română. Dar spre bucuria mea, sfinția sa îmi mărturisise că lucrarea despre transumanism era deja în curs de traducere și urma să fie publicată la editura din Iași ”Doxologia”. Am tot căutat-o pentru prietenii mei care nu cunosc franceza, dar cartea întârzia să apară. Între timp, sunt contactat prin Facebook de către cineva din România, care urmărea postările mele. Era domnul Manuel Valeriu din Sibiu, care, văzând articolul nostru din www.flux.md ce relata despre întâlnirea mea de la Paris cu părintele Jean, mi-a comunicat că tocmai lucrează asupra acestei traduceri. Iar cu câteva săptămâni în urmă el mi-a comunicat că a reușit să scoată la bun sfârșit această lucrare de o valoare colosală, care cuprinde peste 460 de pagini.

 

Îi propusesem atunci părintelui Jean Boboc să organizez la Chișinău și la București conferințe publice axate pe descifrarea esenței transumanismului, la care să participe sfinția sa  împreună du Jean-Michel Vernochet. A căzut de acord, dar a precizat, dacă îi va permite sănătatea. El a mai mărturisit că lucrează asupra ultimei sale cărți dedicate bioeticii, pe care speră să reușească să o scoată la bun sfârșit. Iar la încercarea lui Jean-Michel de a-l încuraja, el a răspuns scurt, cu un zâmbet trist: ”Dragul meu, îți mulțumesc, dar nu uita că eu sunt și medic. Știu foarte bine că nu mi-a mai rămas prea mult timp în față. Și totuși sper să reușesc”. În acest moment nu știu dacă părintele Jean a avut puterea și timpul necesar pentru a-și încheia ultima opera a sa. Dar voi face tot posibilul pentru a găsi manuscrisul acestei lucrări, pentru a o traduce în română și a o publica.

Am înșiruit aceste câteva rânduri fugare din dragoste pentru omul care a plecat pe drumul celor drepți. Dar și din dorința de a atrage atenția celor care vibrează la marile provocări ale epocii în care trăim și care au șansa să înțeleagă mai multe din cele ce se întâmplă în jurul nostru citindu-l pe părintele Jean Boboc. Cătați-l pe Yutube, citiți-i interviurile și articolele, căutați-i și studiați opera lui.

Acum o lună, când scriam prefața la ediția nouă a cărții profesorului Ilie Bădescu ”Noologia războiului nevăzut”, în curs de apariție la Chișinău, am pomenit și de cel care, iată, nu mai e printre noi. Am zis atunci că pentru mine opera lui Bădescu consună perfect cu creația altor doi mari români, care s-au afirmat la Paris: scriitorul, metafizicianul și geopolitologul Jean Parvulesco și savantul și teologul Jean Boboc. Constelația marilor spirite ale epocii noastre aruncă o rază de lumină celestă peste întunericul în care încă mai rătăcește neamul nostru redus la condiția de sclav, căruia i se induce ura de sine și autoanihilarea dulce în noianul neopăgânismului globalist.

Har Domnului Care ne-a învrednicit să avem parte de bărbați ca părintele Jean Boboc.

Dumnezeu să-l odihnească cu drepții.

Iurie Roșca

Vineri, 5 aprilie 2019