Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (2)

08:00, 14 octombrie 2016 | | 881 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/D70ks

2. Colonialismul colectiv: alte măști, aceeași piesă

Ca purtător al virusului liberal preț de ani de zile, recunosc și de această dată că eu însumi am crezut cu tărie în acest aparent panaceu până în momentul când am văzut că, deși privatizarea a fost una masivă, efectele ei s-au dovedit a fi de-a dreptul devastatoare. Și întrucât schimbarea puterii nu aducea și schimbări calitative a stării de lucruri, am început a căuta  adevăratele cauze ale eșecurilor noastre. A fost nevoie să acumulez o experiență internațională de peste două decenii și să studiez o mulțime de cărți până când mi s-a împrăștiat ceața din fața ochilor. Tocmai de aceea mă și aplec asupra unor astfel de volume, făcându-le prezentări largi. Așa i-aș putea ajuta și pe alții să scape de vraja dogmelor în vogă.

Mitul extinderii UE spre țările din Răsărit continuă să facă multă vâlvă, pretinzându-se că este vorba despre admiterea noastră în clubul țărilor de elită, ceea ce va atrage negreșit un salt economic și prin părțile noastre. Să vedem, însă, cum dinamitează acest mit Ilie Șerbănescu:

”O violentă și abruptă polarizare economico-socială s-a produs atât pe verticală în fiecare din țările zonei, cât și pe orizontală între Vest și Est…Întreaga configurație actuală economico-politico-socială a Europei poartă amprenta unui clasic sistem centru-periferie de tip colonial. Grație dimensiunii fabuloase, puterii militare și în particular nucleare, precum și depășirii în deceniile Putin a umilinței inițiale, doar Rusia a scăpat din acest sistem centru-periferie cu alungiri de la Vest la Est”.

Că lucrurile stau anume așa, o cunoaște oricine a studiat lucrările a cel puțin doi autori americani de primă mărime, Immanuel Wallerstein și Joseph Stiglitz. Și lista ar putea continua. Dar să revenim la momentul imploziei colosului sovietic și să vedem cum stăteau lucrurile dincolo de fosta cortină de fier, mai bine zis să înțelegem logica marilor puteri economice vest-europene în acel moment, care le-a servit ca o oportunitate istorică nesperată. Se știe că în jocul internațional lumea se conduce de interese, nu de intenții filantropice.  Precum la fel de bine se știe că în relațiile externe marile puteri își drapează orice interes, oricât de venal și cinic, într-o frazeologie scăldată în miere. Asta pentru a prosti aborigenii cu mărgele de sticlă, oglinjoare, ”apă de foc” și alte nimicuri. Așadar, spune autorul:

”Destrămarea Uniunii Sovietice și a conglomeratului ei satelitar din Europa Centrală și de Est a oferit Vestului Europei oportunitatea istorică a unor surse de aprovizionare și piețe de desfacere aproape neașteptate în cvaziproximitate și cvazigratuitate – un adevărat balon de oxigen pentru cel mai în vârstă dintre centrele de putere economică ale lumii și, oricum, cu cel mai costisitor model social devenit handicap în fața ascensiunii noilor concurenți mondiali din Asia. Vestul Europei s-a repezit spre Centrul și Estul Europei oferit pe tavă de istorie.”

Dar oare nu anume în acest hal am ajuns și noi, după ce ne-am făcut toate temele dictate de centrele de putere occidentale, cu privatizări, ajustări și reglementări masive? Ce altceva decât zonă de extracție a forței de muncă și de desfacere a produselor și serviciilor occidentale am ajuns să fim în ultimii ani?  Principiul sacrosanct al liberei circulații funcționează perfect – exportăm oameni și importăm bunuri și servicii. Cât de echivalent este acest schimb, se vede de la o poștă. Așa că nu ne rămâne decât să scandăm în cor, ca la paradele comuniste de pe vremuri: ”Trăiască regimul fără vize și cel al liberului schimb!”  Pentru că schimbul de sclavi fericiți pe marfă de import e în plină desfășurare.  Astfel, mai toată lumea e mulțumită: sclavii, pentru o pentru bucată de pâine pe care o pot câștiga pe aiurea, iar corporațiile transnaționale, pentru că ne pot inunda cu mărfurile lor.

Astfel, continuă autorul, cele 5-6 foste puteri coloniale din Vestul Europei, care timp de secole și-au asigurat prosperitatea datorită extracției sistematice și masive din teritoriile coloniale, au pus la cale un fel de ”colonialism colectiv”. Anume acest nucleu dur al țărilor respective a stabilit regulile impuse în spațiul ex-comunist, doar că de această dată rolul armatelor cotropitoare le-a fost atribuit multinaționalelor. Iată cum a decurs această operațiune de o amploare continentală cu consecințe catastrofale pentru ”beneficiarii” acestor politici:

”În spiritul libertății de mișcare și acțiune propovăduite, s-a trâmbițat nevoia unei liberalizări rapide și depline a circulației produselor, serviciilor și capitalurilor, a schimburilor comerciale, valutare și de investiții. Ce înseamnă acest lucru?! Că de la sine cei puternici și deja așezați pe piață, adică cei din Vest, vor acapara tot, întrucât în mod obiectiv nou-veniții din Est nu puteau fi decât slabi și fără potențe tehnologice și financiare.”

Teoreticianul protecționismului economic, Friedrich List, avertiza încă în prima jumătate a secolului XIX că atunci când fuzionează o economie puternică cu una subdezvoltată, prima are doar de câștigat, iar cea de-a doua – doar de pierdut. El arăta cât de riscant este pentru germani să dea curs insistențelor britanice de a înlătura barierele vamale în condițiile unei discrepanțe izbitoare în nivelul de dezvoltare. De atunci și până în prezent timpul a verificat și a confirmat de nenumărate ori justețea concepției lui List.  Însă, în momentul dobândirii independenței, noi, cei din spațiul ex-comunist, habar nu aveam de toate acestea. Tocmai de aceea am și înghițit toate gogoașele liberale ca pe niște cadouri de mare preț.

Odată semnalul privatizărilor fiind lansat, rechinii capitalismului occidental au avut din capul locului ținte bine determinate. Ei s-au năpustit spre cele mai grase felii din avuția statului:

”Ca în scenariul clasic colonialist, capitalul vest-european s-a înfipt de la început în ceea ce constituie rulajul banului într-o economie: exploatarea resurselor naturale, distribuțiile de energie, (cele care colectează banii din asigurarea cu energie) și băncile. Restul – industrii, servicii, comerț – s-a prăbușit aproape implicit în brațele ”eliberatorilor” vestici. Esențială a fost implementarea cât mai rapidă a mecanismului de extracție de sevă economică din Est, care operează în principal și masiv prin menținerea în Est a salariilor mici, dar generalizarea (impusă) aici a prețurilor din Vest” (subl. ne aparțin – Iu. R.).

Atenție ! La noi nu e diferit. Cine crede că menținerea salariilor mizerabile în sectorul de stat, dar și în cel privat, este doar o măsură luată de niște guvernări ticăloșite, se înșeală amarnic. Salariul minim pe economie este plafonat la indicația acelorași stăpâni ai actului decizional din Vest, care ne stabilesc și ceilalți parametri economici de bază, cum ar fi deficitul bugetar, rata inflației, principalii indicatori fiscali, nivelul admisibil al subvențiilor etc. Creditorii externi sunt cei care dictează condițiile. Banii lor nu sunt pentru salvarea, ci pentru înfeudarea noastră. Dar despre asta vom vorbi puțin mai târziu.

(va urma)

Iurie Roșca

Articole relevante

Cum să spulberăm mitul „pericolului românesc” dincoace de Prut?
accesări 1775
Un adevăr pe care nu-l poate nega nimeni în Republica Moldova ţine de percepţia diferită a României dincoace de Prut. Dacă pentru unii ţara de dincolo...
Panama Papers: Se cere demisia unui premier european, implicat în scan...
accesări 1869
Premierul Islandei, Sigmundur Gunnlaugsson, se numara printre politicienii care si-au ascuns averile in paradisuri fiscale cu ajutorul unei companii d...
Schimbările climatice reprezintă o amenințare serioasă pentru sectorul...
accesări 873
În Moldova, schimbările climatice reprezintă o amenințare serioasă pentru sectorul energetic. Cu temperaturi mai ridicate, precipitații fluctuante și ...
Cătălina Ponor, revoltată: mă simt mai apreciată de străini decât de r...
accesări 1355
În urma eşecului gimnasticii româneşti la Jocurile Olimpice de la Rio, românii au adresat jigniri şi ofense brutale împotriva triplei campioane olimpi...
Țările membre UE, marionete ale Bruxellesului?
accesări 182
Criza imigranților în Uniunea Europeană va arăta dacă țările membre ale Uniunii Europene au mai păstrat un pic de demnitate și verticalitate individua...
Ministrul Agriculturii a reluat discuțiile cu fermierii în vederea îmb...
accesări 916
Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Eduard Grama s-a întâlnit cu reprezentanții asociațiilor producătorilor agricoli, procesatorilor și...
Oraşul în care poţi închiria un apartament cu 1 euro pe an. Nimeni nu ...
accesări 962
Pare o glumă, dar există un oraş în care poţi închiria un apartament cu mai puţin de un euro pe an. Chiriile nu s-au mai schimbat aici de sute de ani....
PHILIPPE DE VILLIERS:Un patriot francez în faţa hegemoniei americane (...
accesări 1589
Erupţia lui Soljeniţîn în istoria Franţei  Cu mai mulţi ani în urmă au adunat cele mai importante cuvântări ale lui Soljeniţîn, rostite în străinătat...
Marine Le Pen: Aș dori ca românii să rămână în România. În Franța avem...
accesări 938
Marine Le Pen, presedintele formatiunii de extrema dreapta din Franta Frontul National, sustine dreptul francezilor de a lucra in straintate, dar nu s...

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *