FMI

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (17)

10:23, 21 noiembrie 2016 | | 1737 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

17. Ce mai caută FMI în România după ce a aservit-o capitalului străin?

Revin din nou, cu cartea lui Ilie Șerbănescu în mână, la rolul nefast al FMI, deoarece se știe bine că șacalii de la această instituție de subjugare a popoarelor sărace nu ne slăbesc din atenția lor nici o clipă, iar manechinii din funtea țării continuă să se căciulească în fața lor cu mâna întinsă, cerând pomeni pentru a-și acoperi lipsa de capacitate în administrarea eficientă a economiei naționale. Să vedem, așadar, cum FMI și-a îndeplinit misiunea de asasin economic (ca să folosim expresia  autorului american John Perkins) în România:

”La scară istorică, misiunea de până acum a FMI în România a fost una dramatică: desființarea pur și simplu a economiei naționale ca structură și conținut și aservirea completă a dezmembrărilor rezultate către capitalul străin. Misiune realizată, tot la scară istorică, extrem de rapid!..

Punct ochit, punc lovit! Resursele minerale, distribuțiile de energie, băncile, cu alte cuvinte, întregul rulaj al banului, industriile câte mai există, retailul, pădurile și într-o mereu mai mare măsură pământurile agricole sunt toate în mâna străinilor. Întrebare legitimă: ce mai caută totuși FMI în România? Ce mai au străinii de luat din România și n-au luat încă, astfel încât brokerul lor principal să se afle mai pe departe aici?! Mai ales că principalele mecanisme de extracție de tip colonial sunt deja implantate și funcționează din plin.”

Vezi și  Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (18)

Bine-bine, oameni buni, oare asta ne lipsește nouă acuma? Să dăm și noi pe mâna străinilor ce a mai rămas din puținul avuției noastre naționale, inclusiv pământurile și pădurile? Fiindcă anume asta ni se va întâmpla și nouă, dacă vom continua să mergem pe calea trasată de FMI și alte tentacule ale caracatiței globale. Oare asta ne-am dorit când ne-am declarat independența? Oare asta își doresc cei care râvnesc extinderea administrației și a legislației românești (românești doar cu numele, deoarece nu românii își conduc țara, ci cozile de topor care fac jocul străinătății!)? Dacă nu, atunci chiar că trebuie să facem ceva pentru a ne dobândi independența adevărată, cea economică, fără de care independența politică este doar o ficțiune.

Și totuși, revenind, să vedem de ce capitalul străin își menține principalul său vârf de lance, FMI, în România?  Iată ce spune autorul:

”Momentul nou obligă să se treacă la alte forme de împilare. La alte gâturi de jugulat! Nu există însă alte gâturi decât cele ale populației!.. Capitalul străin trebuie să treacă în exploatarea colonială a României de pe resurse/active pe buget/oameni. Încercările se lovesc de rămășițele celor trei piloni ai protecției sociale moștenite de la comunism: sistemul de sănătate, sistemul de pensii, sistemul locativ și al utilităților publice”.

Așadar, se încearcă trecerea sistemului de sănătate către companii străine. În plus, România este singura țară din  regiune în care există oficial fonduri private de pensii. Trecerea treptată sau mai accelerată a celor două sisteme în gestiunea preponderentă a unor companii străine ar însemna o nouă lovitură împotriva cetățenilor. Iar lovitura de grație asupra căreia bate alarma autorul ține de scumpirea galopantă a utilităților, aflate și acestea în mânile străinilor. Adică, proprietarii de locuințe care nu-și vor onora plățile pentru utilități (în special după zisa liberalizare a prețurilor la energie ordonată de Burxelles ) sau nu vor fi în stare să plătească impozitele exagerat de mari pentru ele, vor fi nevoiți să le cedeze capitalului străin. Autorul readuce în atenția cititorului în mod repetat o realitate care arată cât de mari sunt riscurile pentru români de a rămâne pe drumuri în propria țară, subliniind că ”firmele străine au preluat în România toate fostele monopoluri de stat din utilitățile publice (apă, gaze, electricitate, carburanți)”. Asta e soarta românilor la ora actuală și aceeași perspectivă sumbră ne paște și pe noi. Așa că, să avem grijă mare ce modele preluăm și încotro ne îndreptăm aspirațiile.

Vezi și  Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (13)

Menționăm măcar în treacăt încă o problemă de un tragism fără precedent în istorie, care arată că suntem pur și simplu condamnați la disparița fizică din acest spațiu. Este vorba de prăbușirea demografică, fenomen cauzat atât de plecarea masivă a milioane de oameni la munci peste hotare, cât și de scăderea catastrofală a natalității. Autorul numește fenomenul astfel: ”România, o țară în extincție”. Adică, altfel zis, neamul a ajuns în prag de stingere, de slăbire continuă, de pulverizare ireversibilă. Iată și câteva cifre. Dacă acum 20 de ani populația României era de circa 21,6 milioane locuitori, recensământul din 2012 arată 19 milioane, iar până în 2050 această cifră se va reduce la 14-15 milioane. Și astea sunt doar niște estimări. Însă perspectivele pot fi și mai dramatice.

Vezi și  Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale (4)

Acum, stimați cititori, luați rata natalității și pe cea a mortalității din satul dumneavoastră natal sau din raionul dvs., vedeți și viteza cu care ai noștri își iau lumea în cap și pleacă peste graniță pentru totdeauna, aminitiți-vă cine a mai rămas prin satele noastre și vă veți cutremura în fața acestei realități crude.

(va urma)

Iurie Roșca

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,